duminică, 13 februarie 2011

COPIII MOLDOVEI


`` Oare cum o fi Moldova?
Din ce pasăre adastră?
Doamne, mare-i vorba asta: zic Moldovă,
Dar simt roua
Lacrimii pe faţa noastră ``
A. Codru
A vorbi despre societatea românească actuală şi despre neajunsurile ei poate fi uşor catalogat drept un clişeu. S-au scris zeci de articole despre schimbările survenite la nivelul generaţiilor şi despre cum uşor-uşor luminiţa românească începe să se stingă, sărbătorind poate şi ea ``ora pământului``. Ucigaşii?Comunismul, globalizarea ,deznaţionalizarea, dezrădăcinarea, corectitudinea politică. Victima? Românismul, religia, familia şi toate celalte valori tradiţionale. Pentru membrii aceluiaşi popor, aceleaşi naţiuni, firescul ar cuprinde şi un sentiment de legătura reciprocă, de ataşament faţă de valorile comune şi faţă de istoria ce îi leagă. Nu sunt nevoie de studii pentru a demonstra această lichidare a firescului din punct de vedere al patriotismului românesc. Dar se ştie că pe când în Basarabia se murea în beciurile regimului comunist, pe cealaltă parte a Prutului se murea în faţa televizoarelor de curiozitate pentru soarta unui latifundiar.
Sensul lăuntric este nenumit. Totul pare înfrânt spre pornire când se vorbeşte despre Moldova. Cerul este putrezit de nepăsare, este îngropat. Am ajuns în spirala unde toate apusele unesc, acea risipire în tăceri. De ce este atât de surdă tăcerea vremurilor? Geografia şi imaginea istorică nu pot fi străbătute în linie dreaptă. Trăim în coapsele unei clepsidre nefericite: Moldova-un triunghi, România-un cerc. Dar oare triunghiul poate fi circumscris doar prin vărsare de sânge şi durere?
O alta zi şi o altă noapte pe mormântul suferinţei... Dar nu mai rezist, mă doare! Îmi păstrez lacrima în palme ca şi cum centrul lumii ar fi prins sub proprii mei ochi. De ce nimic nu mai vibrează? Moldova suspină după palmele tremurânde ale căutării fraţilor în veşnicii. A ne căuta legăturile de sânge este o responsabilitate şi nu o oportunitate oarecare. Unii confraţi sunt precum acele rigide semne de exclamare care nu şi-au aşezat înţelesurile înaintea imaginii neclare. Este aşa dificil să răsturnăm orbitele lumi de pactul de trădare şi să dezlegăm cuvintele răstignite pe blestemul unei file.
Trăim într-o lume în care timpul ``fuge`` repede, atât de repede că simţim nevoia să ne ``agăţăm`` de un reper. Cu ochii rătăciţi, o parte din noi continuă să înnoate prin îndoieli. Apoi ne întrebăm: `` A cui e MOLDOVA? A cui suntem NOI? ``
Trebuie să trăim drept, trebuie să gândim drept! Noi ne-am înstrăinat de noi înşine! Nu-ţi iubeşti patria dacă nu o priveşti în ochi. Ochii Moldovei sunt... secaţi!
Însă în spatele cuvintelor se ascunde memoria unui popor care n-a vrut să piară nici atunci când `` răsăritul a cotropit apusul! ``
Să nu uităm că în spatele Moldovei rezistă un popor ce îşi caută identitatea de mult pierdută!Un popor ce îţi caută liniştea, stabilitatea şi un trai decent!Nu uitaţi că undeva în Europa există un latifundiar care cerşeşte dreptate!