joi, 30 iunie 2011

PSIHOLOG VS PREOT

Nu ştiu câţi dintre voi s-au gândit să apeleze la un consilier psihologic atunci când s-au aflat într-o dilemă SAU câţi doresc a apela. De ce? În zilele noastre ai eticheta de ``nebun`` dacă te vede cineva ieşind de la psiholog.
Zilele astea mă gândeam dacă aş fi pusă să aleg între un psiholog şi un preot pentru a-mi rezolva problemele legate de neliniştea interioară, oare ce aş alege?
Să le luăm pe rând. Eu consider că a fi psiholog nu e un lucru uşor, deoarece te poţi implica în viaţa pacientului mai mult decât trebuie, dar un psiholog ce dă dovadă de profesionalism ar trebuie să ştie să delimiteze propriile sentimente faţă de problemele pacientului. Rolul acestuia este nu să-i spună pacientului ce cale să urmeze, ci să-l conducă inconştient spre calea descoperirii. Astfel, o persoană realizează că momentele din viaţa sa încep să se producă cu un anumit scop. Ştiu că pentru unii e foarte greu să aibă încredere într-un psiholog, deoarece noi, oamenii, suntem obişnuiţi să avem tangenţe cu persoanele ce ne cunosc, cu care avem ceva în comun. Pe de altă parte, unii au încredere în psiholog din prima clipă, deoarece necunoscându-i aceştia se manifesta diferit, fără să se teamă că cineva i-ar putea judeca.
Pentru a clarifica unele probleme referitor la activitatea interioară, unii ar alege un preot. De ce? Aceştia consideră că se confesează lui Dumnezeu, iar acesta le va arăta calea dreaptă ce trebuie de urmat. În acelaşi timp, aceştia cer iertare pentru faptele comise, fiind iertaţi. Acest gest nu este atât de liniştitor în faţa psihologului, deoarece nu simt că ar fi primit iertarea. Unele persoane cred că acest tip de fapte nu pot fi spuse psihologului din teama de judecată.
Mulţi cred că există preoţi cu un har aparte, cu abilitatea de a linişti sufletul omenesc prin rugăciuni. Cred că acesta este încă un motiv pentru care se alege biserica ca loc de linişte.
Ţin să menţionez că ambele variante le consider a fi benefice. Nu înclin balanţa spre psiholog sau preot. Principala deosebire dintre acestea este credinţa şi ideologia omului ce trebuie să aleagă o cale cât mai bună pentru a-şi rezolva ``problemele``.
Pentru a completa lista de idei, adaug următoarea idee: `` Duhovnicul operează cu milă şi dragoste, iar psihologul cu tehnici din ce în ce mai străine de duhul Părinţilor noştrii. Iar dacă mijlocul folosit nu e bun, nu obţinem vindecarea, ci doar o iluzie a ei. Sf.Siluan zicea că nu putem folosi un mijloc rău pentru un scop bun. Nu există aşa ceva! Aşa că trebuie să luăm aminte ce preţ plătim pentru o vindecare şi mai ales de unde ştim sigur că e o vindecare autentică.`` (Victoria, în site http://filida.wordpress.com ).În partea opusă se află următoarea idee: `` Dată fiind construcţia profesională a psihologului, el va tinde, în permanenţă, spre a trata raţional afecţiunile diagnosticate``(Gabriela-Florina, în sitehttp://ggabbytta.blogspot.com)
Părerea mea este că această alegere este una personală ce ţine de modul de trai al ficăruia.