sâmbătă, 10 decembrie 2011

UNDE?....SUNTEM?...CE?...

Nu știm... nu știm să... Suntem generația tehnologiei ce socializează pe facebook, nu față în față, ne întâlnim cu prietenii pe messenger, pupăm, îmbrățisăm virtual, ne blochează foștii/ fostele, ne vizitează online zilnic vecinii, „prietenii”. Suntem prieteni pe facebook cu cei ce trec în fiecare zi pe lângă noi, adică cu cei ce nu pot schița un „salut”, dar ne dau un BIG LIKE  la poze. Ducem o viață normală? Suntem dependenți de o viață fără acțiune, de o viață ce merge înainte fără noi? E viața noastră o scenă și nu suntem noi actorii principali?
Cine suntem noi? Putem trăi fericiți în armonie? Putem să ne bucurăm de copilărie? Dar de adolescență fără să fim afectate de dimensiunile 90-60-90, fără să ne gândim că dorim sa fim o Miss Beauty, fără să ne dorim să avem 20 de ani și la sărbătorirea acestora să plângem că dorim sa fim adolescente? Viața are un făgaș corect, dar suntem noi pe drumul corect? Sigur nu am făcut stânga la prima intersecție?
Unde ne îndreptăm? Cum spunea și Ruben Bucoiu: „pe drumuri, sub drumuri sunt pietre cu colți. De calci, te rănești. De nu mergi, nu ajungi. Rana din tălpi se vindecă mai târziu dacă nu stai pe loc”. Deci, ce dorim: să ne rănim, să nu ajungem sau să ne rănim?
TU alegi calea spre bucurie sau fericire, spre surâs sau spre un râs sănătos. TU alegi dacă dorești să fii o personalitate virtuală, fictivă sau una reală ce dorește a rămâne memorabilă. TU alege să fii actorul principal pe scena vieții tale, TU bucură-te de fiecare etapă a vieții tale și „cu tălpile umede să pășești pe drumuri uscate și cu tălpi uscate pe drumuri umede!”
Să învățăm a trăi frumos cu simple cuvinte, cu soare-n privire, deci să mergem înainte!
Schimbă-ți stilul de viață, sună-ți prietenii și spune-le cât de mult dorești să-i îmbrățișezi, deapănă amintiri cu cel mai bun prieten/ cea mai bună prietenă. Evadează din lumea virtuală și bucură-te de drumurile ce duc mereu spre tine. Miroase natura, miroase fericirea!
„Sunt drumuri ce ne caută de mult timp și-ajung la  noi când suntem plecați în căutarea lor pe alte drumuri” (Octavian Paler)