DOINITSA BLOG

Curand pasim in Noul An. Vreau sa va deschideti sufletul pentru noi bucurii, succese, experiente. Calea voastra sa fie presarata cu sanatate, iubire, fericire, impliniri, realizari remacabile Fie ca Noul An sa fie plin de bogatii spirituale pentru toti! Sufletul vostru sa vibreze in armonie si pace, iubirea sa va primeasca in bratele-i pline de caldura si duiosie, iar norocul sa va urmeze oriunde. Anul ce vine sa va ajute sa descoperiti minunea unei vieti implinite! Basarabeanca va doreste tot ce e mai frumos pe aceasta lume si... nu uitati!... fiti fericiti!! Cu drag,  DoinitsaB

Ceau, ceau de la basarabeanca ce a dispărut mult timp din blogosferă din motive de sănătate. La începutul lunii decembrie mi-am luat o „mică” vacanță ( 1 lună de zile). Mi-am reîncărcat bateriile acasă, în scumpa mea Moldovă. Tot explorând Cahulul, am descoperit... ceva. Nu zic că am descoperit America :))) ci doar un aparat de... prezervative. Mi s-a părut ciudat (mie!) căci în viața mea nu am văzut așa ceva, nici în România, nici în America. Dar se pare că moldovenii sunt mai inventivi. Dacă am rămas eu în urmă cu timpul, cu tehnologia, cu development-ul, treziți-mă! Poftim și pozele! E ca și cum ai lua o cafea, nu? :D

Nu știm... nu știm să... Suntem generația tehnologiei ce socializează pe facebook, nu față în față, ne întâlnim cu prietenii pe messenger, pupăm, îmbrățisăm virtual, ne blochează foștii/ fostele, ne vizitează online zilnic vecinii, „prietenii”. Suntem prieteni pe facebook cu cei ce trec în fiecare zi pe lângă noi, adică cu cei ce nu pot schița un „salut”, dar ne dau un BIG LIKE  la poze. Ducem o viață normală? Suntem dependenți de o viață fără acțiune, de o viață ce merge înainte fără noi? E viața noastră o scenă și nu suntem noi actorii principali? Cine suntem noi? Putem trăi fericiți în armonie? Putem să ne bucurăm de copilărie? Dar de adolescență fără să fim afectate de dimensiunile 90-60-90, fără să ne gândim că dorim sa fim o Miss Beauty, fără să ne dorim să avem 20 de ani și la sărbătorirea acestora să plângem că dorim sa fim adolescente? Viața are un făgaș corect, dar suntem noi pe drumul corect? Sigur nu am făcut stânga la prima intersecție? Unde ne îndreptăm? Cum spunea ...

De ce las vântul să-mi atingă părul atunci când totul pare trist? De ce las aerul să-mi dea aripi de înger? Închid ochii...mă simt egocentrist? Amintirea e tot ce îmi rămâne!   Metamorfoza sufletului mă pătrunde...   Unde-i ea, oare unde-i?   Întorc pagina inimii mele... e goală...   Plină de sechele. Aș da orice pentru un prim sărut Pentru o lacrimă de bucurie Pentru un zâmbet... nu mai mult, Doar ca EA  să fie!   Acum, când sunt troienit de timp   Când totul pare fără scăpare,   Iubito, mor cu tine în gând,   Căci te-am iubit fără încetare!   Dar...are  fericirea o culoare? Ați citit a treia creație lirică compusă de mine și aș fi foarte interesată de feed-back-ul vostru!