TRĂIESC! TRĂIESC! TRĂIESC!
Sorb fericirea... M-am îndrăgostit de zâmbet, de culoare, de vară, de... fericire! Fericirea altora mă face fericită. Ador să simt fericirea altora ca și cum ar fi a mea, până îmi dau lacrimile. Iubesc să văd cupluri fericite, cuprinse de iubire, de săruturi candide, de îmbrățisări atât de calde, atât de... eterne! Ador să văd băieți drăgăstoși, plini de respect și răbdare față de iubitele lor. Ador miresele! Plâng la orice nuntă! Plâng de emoția oferită de fericirea altora. Și mă gândesc: „Voi fi mai fericită decât este Ea? Voi avea un „norocos” mult mai bun? Va fi El perfect pentru mine?” Îmi dau lacrimile și savurez momentul. Ador să văd femeile însărcinate mergând pe stradă cu soțul, iubitul de mână, astfel citindu-se fericirea în ochi. E o fericire nemărginită, fără hotare. Ador să văd grija tăticilor față de proprii copii. Acest lucru mă face să mă gândesc: „așa soț voi avea și eu? ” Iubesc copiii mici, ador năzbâtiile lor, le ador lacrimile de crocodil, le ador șantajele s...