ACUM...
De ce las vântul să-mi atingă părul atunci când totul pare trist? De ce las aerul să-mi dea aripi de înger? Închid ochii...mă simt egocentrist? Amintirea e tot ce îmi rămâne! Metamorfoza sufletului mă pătrunde... Unde-i ea, oare unde-i? Întorc pagina inimii mele... e goală... Plină de sechele. Aș da orice pentru un prim sărut Pentru o lacrimă de bucurie Pentru un zâmbet... nu mai mult, Doar ca EA să fie! Acum, când sunt troienit de timp Când totul pare fără scăpare, Iubito, mor cu tine în gând, Căci te-am iubit fără încetare! Dar...are fericirea o culoare? Ați citit a treia creație lirică compusă de mine și aș fi foarte interesată de feed-back-ul vostru!