DOINITSA BLOG

Is somebody happy because he met you today?  The day is almost over, can somebody say a good word about you?  Did you said ''hi'' to your neighbour?  Were you selfish today? Is somebody happy because you helped him?  Now, when the night is close, can you say if there is a happy person just because you said some nice words that encouraged him to continue a battle?  Did you lost your day in vain or you did something useful?  Did you left behind good thoughts or just sadness?  Now, before going to bed, do you think that tomorrow will be a better day? These are the questions that are rising in my mind at the end of each day. I hate the feeling of living, eating, and socializing in a rush. Our time is limited and if the day would have 15 hours of work, it still would not be enough for us. We are always busy, running from one way to another. Due to this, we have no time to think at our actions that influence somebody's life. At the en...

Play, toys and culture is an Erasmus Intensive Programme which promotes a multicultural teaching and learning about the use of play and traditional toys as pedagogical tools for 21st century European children. The Intensive Programme took place in Fafe, Portugal and  there were five countries as participants: Romania, Portugal, Spain, Latvia and Turkey; 12 faculty and 25 students from preschool and primary educational majors. The IP lasted two great weeks. (April 14- April 27 2013) For me it was an honour to be in Fafe to share my cultural experience with the participating countries. I also like to share with you this great experience. On day one we met the other students and each country started to present its own traditional toys and games. Of course, we presented the first dolls made of wooden spoon and games like: Moara, Podul de piatra, Elasticul, Am pierdut o batistuta, Sa vina, sa vina la balon, Vanatori si rate.  The most interesting part was that we demonst...

De ce las vântul să-mi atingă părul atunci când totul pare trist? De ce las aerul să-mi dea aripi de înger? Închid ochii...mă simt egocentrist? Amintirea e tot ce îmi rămâne!   Metamorfoza sufletului mă pătrunde...   Unde-i ea, oare unde-i?   Întorc pagina inimii mele... e goală...   Plină de sechele. Aș da orice pentru un prim sărut Pentru o lacrimă de bucurie Pentru un zâmbet... nu mai mult, Doar ca EA  să fie!   Acum, când sunt troienit de timp   Când totul pare fără scăpare,   Iubito, mor cu tine în gând,   Căci te-am iubit fără încetare!   Dar...are  fericirea o culoare? Ați citit a treia creație lirică compusă de mine și aș fi foarte interesată de feed-back-ul vostru!

Dacă ați fost atenți, am mai menționat că ADOR copiii! Oriunde mă duc și văd unul sunt cu ochii pe el :)) Deci, în ultima săptămână i-am urmărit mai atent prin tramvaie, pe drum, în diverse locații și am auzit funny things de la ei. Eram într-un magazin, lângă mine era o doamnă cu un băiețel. Dânsa se tot uita la lucruri, iar copilul zice: ”Mami, dacă nu ieșim acum, nu mai vorbesc toată viața cu tine!” Cred că ăsta da șantaj! În tramvai un copil îi zice mamei: ”Mi-e foame, să-mi cumperi înghețată!” Cred că la copiii înghețata ține și de foame, nu doar de sete. Un alt copil vede din tramvai o remorcă lângă o mașină. Acesta zice: ”Buni, a rupt mașina?” Desigur, bunica i-a răspuns: „Puișor, nu! E remorca de la mașină!” În altă zi, luând tramvaiul numărul 7, cel care trece peste pod în Micălaca, o fetiță îi zice mamei: ” Mami, de ce tramvaiul merge pe o parte? S-a îmbătat?” Mama a schițat un zâmbet și a zis: ”Așa e drumul” O fetiță în jur de 6-7 ani îi face confesiuni bunicii:” Bunica, ș...