marți, 6 decembrie 2011

ACUM...

De ce las vântul să-mi atingă părul atunci când totul pare trist?
De ce las aerul să-mi dea aripi de înger?
Închid ochii...mă simt egocentrist?
Amintirea e tot ce îmi rămâne!
  Metamorfoza sufletului mă pătrunde...
  Unde-i ea, oare unde-i?
  Întorc pagina inimii mele... e goală...
  Plină de sechele.
Aș da orice pentru un prim sărut
Pentru o lacrimă de bucurie
Pentru un zâmbet... nu mai mult,
Doar ca EA  să fie!
  Acum, când sunt troienit de timp
  Când totul pare fără scăpare,
  Iubito, mor cu tine în gând,
  Căci te-am iubit fără încetare!
  Dar...are  fericirea o culoare?

Ați citit a treia creație lirică compusă de mine și aș fi foarte interesată de feed-back-ul vostru!