TRĂIESC! TRĂIESC! TRĂIESC!

Sorb fericirea... M-am îndrăgostit de zâmbet, de culoare, de vară, de... fericire! Fericirea altora mă face fericită. Ador să simt fericirea altora ca și cum ar fi a mea, până îmi dau lacrimile.
Iubesc să văd cupluri fericite, cuprinse de iubire, de săruturi candide, de îmbrățisări atât de calde, atât de... eterne! Ador să văd băieți drăgăstoși, plini de respect și răbdare față de iubitele lor.
Ador miresele! Plâng la orice nuntă! Plâng de emoția oferită de fericirea altora. Și mă gândesc: „Voi fi mai fericită decât este Ea? Voi avea un „norocos” mult mai bun? Va fi El perfect pentru mine?” Îmi dau lacrimile și savurez momentul.
Ador să văd femeile însărcinate mergând pe stradă cu soțul, iubitul de mână, astfel citindu-se fericirea în ochi. E o fericire nemărginită, fără hotare. Ador să văd grija tăticilor față de proprii copii. Acest lucru mă face să mă gândesc: „așa soț voi avea și eu? ”
Iubesc copiii mici, ador năzbâtiile lor, le ador lacrimile de crocodil, le ador șantajele sentimentale, îi ador când îmi oferă un zâmbet angelic. La ce mă gândesc în acel moment? „Ce aș vrea și eu o așa fericire!”
Ador liniștea... liniștea sufletească. Știi tu... acel sentiment de împăcare cu sine, acea fericire ce o simți și nu știi de unde vine. Ai simțit-o?
Iubesc să fiu lângă familia mea. Mă cuprinde o mulțumire ce îmi dă fiori și prețuiesc mult acea clipă.
Ador să ascult vocile din gândurile mele, să trăiesc un deja-vu, să meditez asupra a ceea ce reprezint pentru lume.
Îmi place să fiu în lumea mea. Să îmi pun căștile în urechi, să mă urc pe bicicletă și  să dau muzica la maxim și Laura Stoica să tot fredoneze: „Tu mă vezi mai frumoasă decât știu eu!”
Ador să gust fericirea până la ultima picătură, chiar dacă uneori nu ma interesează sursa acesteia. ADOR ADOR să simt că trăiesc prin alții. Să fie vorba de bioenergie sau doar de perfecțiune? Să fie vorba de refugiu?
Pe tine ce te face fericit? Ce te face să sorbi din paharul fericirii?
Sursa imagine: http://www.citeste-ne.ro