EDUCAȚIA ȘI EDUCABILII

Trăim într-o lume în care nu deținem nimic, deoarece suntem niște trecători, niște călători. De aici pornește și ideea cum lăsăm lucrurile pentru cei ce sunt în spatele nostru și „așteaptă să urce în autobusul vieții” și să ajungă la destinația menită. Un lucru important ce rămâne în urma noastră e  modul de a educa.
A „educa” și a „învăța” sunt doi termeni diferiți, dar unii nu văd o deosebire între ei. Procesul de educație constă în formarea comportamentelor adecvate ce trebuie aplicate într-o societate deschisă schimbării. A „învăța” înseamnă a dobândi cunoștințele necesare ce urmează  a fi aplicate în partea practică a educației.
Acum urmează marea dilemă: CUM suntem educați?
Fiind la practica pedagogica la învățământul primar analizez diferite comportamente ale elevilor. Un comportament aparte ce mi-a atras atenția a fost a unei fetițe de clasa a IV-a care a venit să mă salute și să îmi arate o poză de pe telefonul ei mobil. Dialogul purtat a  fost următorul:
„- Ceau, Doina! Ce faci?
- Ceau, M. Bine, tu cum mai ești?
- Bine, doream să îți arăt o poză faină.
- Da? Ia să văd? (în poză era fetița M. și se săruta cu un băiat)
- M., nu îmi place poza ta, deoarece nu este adecvată vârstei tale!
Păi, de ce, băiatul e clasa a VIII-a!”
În acel moment mă gândeam ce fel de părinți are această fată, dacă se interesează ce face copilul cât  timp e la școală. Sunt sigură că voi când erați clasa a IV-a nu va sărutați cu baieți mai mari, dar nici mai mici. Tot ce pot afirma e faptul că în cazul fetei M, lipsește educația aleasă primită din familie, în special din partea mamei.
Un alt tip de educație primită se afirmă și la vârste mai mari. De exemplu, la studenți. Voi da un exemplu destul de clar: colega mea de cameră, o vom numi fata X. De când a venit în cameră, nu prea îi place să facă curățenie, nu cumpără saci menajeri. Când s-a pus să facă curățenie, s-a rupt mătura chiar la ea. Când s-a investigat cazul cine a rupt mătura  a sărit la bataie și a  început a folosi cuvinte murdare, cum ar fi : „javră”. În acest moment la ce te gândești? La educația primită de acasă, nu? Încă de la începutul anului școlar mama ei i-a spus să nu facă curățenie în cameră, să măture doar pe lângă patul ei, căci ea merge doar de la pat până la masă. A învățat-o ca atunci când pleacă acasă să strângă cearșafurile și să le pună în dulap că poate eu și colega mea de cameră aducem băieți să doarmă în patul ei. Cu tot respectul, această doamnă știe cum e să stai într-un cămin studențesc? Ca la urmă să zică ea, fata: „că eu am profitat de voi, că ați cumpărat tot” și ne mai și blesteamă: „Mă voi ruga la Dumnezeu să nu vă dea nimic bun pe lume!” Draga noastră de ar fi așa de credincioasă ar trebui să știe că Dumnezeu nu primește astfel de rugăciuni. Referitor la educație: la vârsta de 20 de ani să nu știi a te comporta în mod civilizat, să sari la bătaie, să nu știi a conduce o conversație în mod normal, nu doar a țipa, adică nu știe că atunci când mai stai cu încă  două persoane în cameră nu trebuie doar să aștepți să se facă ordine?
Un alt caz mai sunt si vecinele de pe etaj. Nu cumva să vin în cămin la ora 8 dimineața, căci după părerea lor vin de la un băiat, unde am stat peste noapte. Nimeni nu se gândește că poate am un loc de muncă unde lucrez în ture. Nu cumva să fac duș dimineța pe la 8, că cine știe ce am  făcut aseară, în special de am venit dimineața în cămin. Altele când aud că  se deschide ușa scot și ele capul ca iepurele din vizuină, să scrie în carnețelul ei personal că am fost la toaletă. Trebuie să îți știe orele principale, ca nu cumva să ajungă la concluzia că sufăr de constipație sau alte probleme fiziologice. Măcar mă bucur că există un doctor al etajului.
Toți știm că nu e ușor să conviețuiești într-o cameră cu încă două persoane, dar anul trecut am fost patru și a fost mai suportabil.
Nimeni nu e perfect, dar când e vorba de educație nici o acțiune ce ne caracterizează nu dă greș în a ne descrie comportamentul.
O viață ușoară vă doresc!.....