LUCRURI MICI OAMENI MARI
În viaţa de zi cu zi ni se întâmplă lucruri ce ajung la inima noastră, fie că vrem sau nu, chiar dacă sunt pozitive sau negative.
Recent, joi, am prezentat tema ``Caracterul`` la Psihologia Personalităţii. M-am dus în faţa clasei, m-am aşezat pe scaun şi am început a povesti. Nu sunt genul de persoana care se emoţionează când vine vorba despre public speaking. Am observat că draga mea Julie se uita fără să clipească şi mă gândeam că s-a întamplat ceva rău, poate am zis ceva nepotrivit. Fetele m-au ascultat foarte atent, profesoara mai dădea din cap în semn de acord cu cele spuse de mine. A fost linişte mortală! Mă neliniştea acest lucru.
Am terminat de povestit cum caracterul se formează pe parcursul vieţii, o persoana nu se naşte cu caracter, acesta se dezvoltă în timp şi altele.
... Apoi am primit... aplauze! Pentru ce? Nu ştiu! dar ştiu ca m-au făcut să mă simt bine. Profa a zis ca parcă a ascultat un speech. Să fie fost un comentariu pozitiv/ negativ?
Ideea la care doresc să ajung e că lucrurile mici ne fac să ne simţim oameni mari, demni de ceea ce facem, mândri că suntem apreciaţi pentru munca noastră. Acest lucru stă la baza formării unui caracter solid, a unei personalităţi în devenire.
Concluzie: fiţi atenţi la ce se întamplă în jurul vostru, la lucrurile pozitive/negative, căci noi, oamenii vrem să devenim ceea ce alţii vor să fim, dar având la bază propriile atitudini şi a altora. Nu uitaţi să apreciaţi o persoană atunci când merită, deoarece acest lucru nu costă nimic!
Fetelor, va mulţumesc din suflet!
Recent, joi, am prezentat tema ``Caracterul`` la Psihologia Personalităţii. M-am dus în faţa clasei, m-am aşezat pe scaun şi am început a povesti. Nu sunt genul de persoana care se emoţionează când vine vorba despre public speaking. Am observat că draga mea Julie se uita fără să clipească şi mă gândeam că s-a întamplat ceva rău, poate am zis ceva nepotrivit. Fetele m-au ascultat foarte atent, profesoara mai dădea din cap în semn de acord cu cele spuse de mine. A fost linişte mortală! Mă neliniştea acest lucru.
Am terminat de povestit cum caracterul se formează pe parcursul vieţii, o persoana nu se naşte cu caracter, acesta se dezvoltă în timp şi altele.
... Apoi am primit... aplauze! Pentru ce? Nu ştiu! dar ştiu ca m-au făcut să mă simt bine. Profa a zis ca parcă a ascultat un speech. Să fie fost un comentariu pozitiv/ negativ?
Ideea la care doresc să ajung e că lucrurile mici ne fac să ne simţim oameni mari, demni de ceea ce facem, mândri că suntem apreciaţi pentru munca noastră. Acest lucru stă la baza formării unui caracter solid, a unei personalităţi în devenire.
Concluzie: fiţi atenţi la ce se întamplă în jurul vostru, la lucrurile pozitive/negative, căci noi, oamenii vrem să devenim ceea ce alţii vor să fim, dar având la bază propriile atitudini şi a altora. Nu uitaţi să apreciaţi o persoană atunci când merită, deoarece acest lucru nu costă nimic!
Fetelor, va mulţumesc din suflet!
Comentarii
Trimiteți un comentariu