NOI ŞI `DE CE-UL`
Astăzi m-am gândit să abordez câteva teme la care am meditat şi am încercat să găsesc un răspuns. Ţin să menţionez că următoarele rânduri scrise sunt părerile mele asupra temelor abordate. Accept şi alte păreri, idei şi opinii.
De ce în viaţă pentru a înainta trebuie să credem în cineva sau în ceva? De ce avem nevoie de motivaţii pentru a continua sau a face ceva ce nu am îndraznit niciodată să facem? Care e limita acţiunilor omului?
Sunt întrebări care şi le pun mulţi dintre noi! `De ce-ul` este întrebarea pe care o au toţi, începând cu copiii.
Începem cu începutul. De ce trebuie să credem în cineva sau în ceva? Unii cred în persoane, alţii cred în minuni, în îngeri. Pe parcursul vieţii avem nevoie să credem în ceva, cineva. Încă de mici fiind, credem că mama e cea mai minunată fiinţă de pe lume, credem că jucariile ne fac viaţa frumoasă. Când creştem, credem în persoane, în succes. Persoanele ne pot dezamăgi, apoi încetăm a înainta cu încredere spre inima altor persoane. De ce ne dezamăgesc alţii? Psihologii spun că dezamăgirile apar din cauza aşteptărilor neîmplinite sau nerealiste. Psihologul Jeni Chiriac afirmă: `` nu există dezamăgiri mai mari sau mai mici``. O dezamăgire rămâne o dezamăgire, indiferent de sursa acesteia. Dezamăgirile se împart în mari şi mici nu dupa intensitate, ci după timpul de recuperare.
Când credem în cineva sau în ceva ne autoconsolăm, ne automotivăm, credem că nu suntem singuri, căci cineva mai puternic e în spatele nostru.
Da, e important să acorzi încredere, dar să nu uităm că şi dezamăgirile fac parte din viaţa noastră de zi cu zi.
Se zice că motivaţia are la bază o mulţime de lucruri, cum ar fi : trebuinţele, tendinţe, interese, intenţii, idealuri. Voi face o referire la copii, căci astfel putem evalua necesitatea movitaţiei în viaţă. Într-un joc, copii sunt motivaţi să câştige, deoarece vor obtine o bulină sau o ciocolată. La 16-18 ani avem aceeaşi motivaţie: o ciocolată sau o bulină? Nu! Motivaţiile se schimbă în funcţie de necesităţile omului, în funcţie de aspiraţiile acestuia.
Când facem un lucru, mereu ne gândim cum va fi când îl vom termina. Aceasta este motivaţia noastră: finalul. De aceea, motivaţia este un element foarte important pentru a reuşi în viaţă, este ca un instrument care împinge omul spre acţiune, spre iniţiativă, spre viaţă. Psihologii afirmă că motivaţia nu lipseşte nimănui, doar că nu toţi ştiu să o activeze şi să o folosească.
Acţiunile omului au limită sau nu? Aici putem împărţi diferite păreri, cum ar fi: da, sunt limitate , deoarece nu toate ajung la un final cu rezultate bune sau că sunt nelimitate, caci orice ar face omul are o acţiune asupra altor persoane sau asupra societăţii.
Acţiunile omului se identifică prin trebuinţele sale.
Acţiunile omului sunt limitate atunci când aceste nu corespund cu modul său de gândire.
Trebuinţele stau la baza oricărui lucru. Cum afirma şi profesorul meu, Gheorghe Schwartz: ``omul are trei nevoi:
- nevoie de siguranţă ( de ce ne este frică de moarte? deoarece nu ştim ce e acolo )
- nevoia de sex
- dialogul cu eternitatea ``
În viaţă, vom căuta mereu să justificăm ceea ce facem, dar unele întrebări chiar nu au raspuns. Nu doar tu nu ai un răspuns la întrebarea cu `de ce-ul`. Viaţa e o enigmă şi aceasta este alcătuită în aşa fel încât trebuie să o trăieşti în întregime apoi să zici ``aaa,daaa! ce viaţă frumoasă am avut ``
Doinitsa B
De ce în viaţă pentru a înainta trebuie să credem în cineva sau în ceva? De ce avem nevoie de motivaţii pentru a continua sau a face ceva ce nu am îndraznit niciodată să facem? Care e limita acţiunilor omului?
Sunt întrebări care şi le pun mulţi dintre noi! `De ce-ul` este întrebarea pe care o au toţi, începând cu copiii.
Începem cu începutul. De ce trebuie să credem în cineva sau în ceva? Unii cred în persoane, alţii cred în minuni, în îngeri. Pe parcursul vieţii avem nevoie să credem în ceva, cineva. Încă de mici fiind, credem că mama e cea mai minunată fiinţă de pe lume, credem că jucariile ne fac viaţa frumoasă. Când creştem, credem în persoane, în succes. Persoanele ne pot dezamăgi, apoi încetăm a înainta cu încredere spre inima altor persoane. De ce ne dezamăgesc alţii? Psihologii spun că dezamăgirile apar din cauza aşteptărilor neîmplinite sau nerealiste. Psihologul Jeni Chiriac afirmă: `` nu există dezamăgiri mai mari sau mai mici``. O dezamăgire rămâne o dezamăgire, indiferent de sursa acesteia. Dezamăgirile se împart în mari şi mici nu dupa intensitate, ci după timpul de recuperare.
Când credem în cineva sau în ceva ne autoconsolăm, ne automotivăm, credem că nu suntem singuri, căci cineva mai puternic e în spatele nostru.
Da, e important să acorzi încredere, dar să nu uităm că şi dezamăgirile fac parte din viaţa noastră de zi cu zi.
Se zice că motivaţia are la bază o mulţime de lucruri, cum ar fi : trebuinţele, tendinţe, interese, intenţii, idealuri. Voi face o referire la copii, căci astfel putem evalua necesitatea movitaţiei în viaţă. Într-un joc, copii sunt motivaţi să câştige, deoarece vor obtine o bulină sau o ciocolată. La 16-18 ani avem aceeaşi motivaţie: o ciocolată sau o bulină? Nu! Motivaţiile se schimbă în funcţie de necesităţile omului, în funcţie de aspiraţiile acestuia.
Când facem un lucru, mereu ne gândim cum va fi când îl vom termina. Aceasta este motivaţia noastră: finalul. De aceea, motivaţia este un element foarte important pentru a reuşi în viaţă, este ca un instrument care împinge omul spre acţiune, spre iniţiativă, spre viaţă. Psihologii afirmă că motivaţia nu lipseşte nimănui, doar că nu toţi ştiu să o activeze şi să o folosească.
Acţiunile omului au limită sau nu? Aici putem împărţi diferite păreri, cum ar fi: da, sunt limitate , deoarece nu toate ajung la un final cu rezultate bune sau că sunt nelimitate, caci orice ar face omul are o acţiune asupra altor persoane sau asupra societăţii.
Acţiunile omului se identifică prin trebuinţele sale.
Acţiunile omului sunt limitate atunci când aceste nu corespund cu modul său de gândire.
Trebuinţele stau la baza oricărui lucru. Cum afirma şi profesorul meu, Gheorghe Schwartz: ``omul are trei nevoi:
- nevoie de siguranţă ( de ce ne este frică de moarte? deoarece nu ştim ce e acolo )
- nevoia de sex
- dialogul cu eternitatea ``
În viaţă, vom căuta mereu să justificăm ceea ce facem, dar unele întrebări chiar nu au raspuns. Nu doar tu nu ai un răspuns la întrebarea cu `de ce-ul`. Viaţa e o enigmă şi aceasta este alcătuită în aşa fel încât trebuie să o trăieşti în întregime apoi să zici ``aaa,daaa! ce viaţă frumoasă am avut ``
Doinitsa B
Nu doar tu nu ai un răspuns la întrebarea cu `de ce-ul`. Foarte corect, poate asta si ne face sa ne resemnam un pic, pentru ca daca mereu cautam raspunsuri vom pierde farmecul vietii.
RăspundețiȘtergere