TE-AM FĂCUT SĂ ZÂMBEȘTI

„ Copiii sunt raza societății și viitorului”
După cum știți, am implementat un proiect („Te Fac Să Zâmbești”) destinat copiilor de la Centrul de Violență Domestică, Abuz și Neglijare din Arad. Am strâns donații de la studenți, ca: haine, jucării.
Ieri am fost să semnez contractul de confidențialitate în calitate de donator. Am ajuns la poarta centrului. M-a întâmpinat un domn, cred că era gardian. Am facut un pas în curte și... am rămas... uimită! De ce? Vedeam copii foarte mici, cu vârsta cuprinsă între 1-4 ani. Fetițele cum m-au văzut au alergat cât de repede au putut ca să mă ia de mână, să mă imbrățișeze și nu încetau să spună „mama”, apoi îmi spuneau „doamnă”. M-au ținut de mână până am intrat în clădire. Nu doreau să-mi dea drumul, până când o doamnă de acolo a zis: „ Lăsați domnișoara să intre”. Toți s-au lipit de perete.
Un copilaș mi-a atras atenția, deoarece era cel mai mic. Era în iarbă și mergea pe brânci. Cred că avea în jur de 9 luni. În acel moment, m-am gândit ce fel de mamă poți fi ca să nu ai grijă de copilul tău sau cine știe din ce motive era sărăcuțul acolo.
Am luat-o și pe colega mea de cameră cu mine. Aceasta avea o plasă în mână. Un băiețel se apropie de ea și îi spune:„Mi-ai adus cadou? Bomboane?” Mi-a parut rău pentru el, căci nu aveam nimic să-i dau, macar o bomboană. Când am plecat făceau toți cu mânuțele și spuneau în cor „Ceau!”. Mi s-a rupt inima. Dacă aș fi putut, i-aș fi luat pe toți cu mine, doar să le fie bine.
Astăzi am mers cu două colege de la facultate, Liana și Simona și cu colega mea de cameră Lăcrămioara să donăm lucrurile strânse. Copiii ne-au întâmpinat cu aceeași căldură. Toți doreau să ne țină de mână sau doar să stea lângă noi.
Astăzi le-am cumpărat bomboane. Le-am dat la cei mari și cei mici. Erau atât de fericiți, încât mă simțeam și eu împlinită că am făcut pe cineva să zâmbească. Am organizat diferite jocuri cu ei, ca: „Ursul adormit”, „Podul de piatră”, „Împăratul”. Li se citea bucuria în ochii lor mari și frumoși. Doream să stau o viață acolo, până cresc ca să realizeze că totul a fost doar un vis.
În timp ce ne jucam, toți copiii doreau să stea cu noi, să ne țină de mână. O fetiță îmi spunea de fiecare dată „doamna mea, tu ești doamna mea”.
Nu am putut să mă abțin fără să întreb o fetiță de când e acolo. Mi-a răspuns trist și sec: „de mult timp”. Când am plecat toți ne spuneau „Ceau, ceau, ceau...”
Când voi mai avea șansa, voi mai trece pe la ei ca să știu cum se mai simt micuții.
Astăzi am trăit o experiență ce nu o voi uita niciodată. Am văzut ce înseamnă pentru un copil în loc să zică „mama ” zice „doamna”, am văzut că și o simplă bomboană îl poate face fericit. Un zâmbet, o strângere de mână, o îmbrățisare poate aduce soarele în viața cuiva.
Dacă aveți șansa să ajutați un copil, vă sfătuiesc să o faceți, deoarece toți avem nevoie de afecțiune, în special copiii. Să știți că ochișorii lor exprimă mai multe lucruri decât cuvintele.
Iubiți copiii, căci sunt un dar valoros pe Pământ!

Comentarii

  1. a fost o experita uimitoare! si micutul David era un dulce.cum mergea el de-a buselea..si cand il puneai inapoi pe paturita incepea sa planga..sunt niste copii minunati, si da, daca as putea si eu i-as lua pe toti acasa! pacat ca nu au parinti care sa-i iubeasca..

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai, Doina, articolul tau m-a emotionat nespus. sa stii ca iti inteleg sentimentele din suflet, pentru ca acum cativa ani am mers si eu la un centru de copii orfani unde am stat de vorba cu niste copilasi si le-am dus niste bomboane. Am ramas total ravasit de ceea ce-am vazut. E prea dura soarta pentru unii copii! Si nu e corect!

    RăspundețiȘtergere
  3. O Doini ce mult mi-ar fi placut sa vin si eu, oricum cand ma intorc abia astept sa vin cu voi, oricum mi-a facut placere sa pot participa cat am putut la aceast proiect, oricum initiativa ta creaza si creste invidie sanatoasa!!!
    Va pup scumpelor si va felicit!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Va multumesc pentru ajutor, fetelor! Va pup si mai colaboram noi impreuna. Valera, chiar e greu sa vezi copilasii aia dulci acolo.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

PRAGA- ORAȘUL CU PESTE 300 DE PODURI

EXPERIENȚA ERASMUS ÎN SPANIA

BARBATUL CE STIE 16 LIMBI